Axa apartenentei - Rac - Capricorn

Axa Apartenenței

Rac - vindecare

Capricorn - în concret

Astrologia, acest amestec viu între știință, cercetare și artă este un instrument de cunoaștere sau de re-cunoaștere a personalității, a comportamentelor noastre și de înțelegere a experiențelor de viață și parcursul evolutiv alchimic prin arhetipuri.

În lumea fascinantă a astrologiei s-a observat că în complexitatea constelațiilor, între semnele aparent opuse există legături profunde și schimburi de resurse care se întâmplă între ele pentru a ne găsi centrul de neutralitate prin integrarea paradoxurilor.

Aceste opoziții formează astfel așa-numitele axe zodiacale în număr de 6:

1. AXA RELAȚIONĂRII:

- berbec - balanță - cardinal - masculin

2. AXA RESURSELOR:

- taur - scorpion - fix - feminin

3. AXA CUNOAȘTERII:

- gemeni - săgetător - mutabil - masculin

4. AXA APARTENENȚEI:

- rac - capricorn - cardinal - feminin

5. AXA INDIVIDUALIZĂRII:

- leu - vărsător - fix - masculin

6. AXA SERVICIULUI:

- fecioară - pești - mutabil - feminin

Pentru că percep axa apartenenței destul de activă în harta mea dar și pentru că destinul meu se desfășoară de la nodul sud în Leu și în casa a -4- a la nodul nord în Vărsător și în casa a -10- a o să povestesc despre cum văd eu arhetipurile și forțele aflate la lucru din proprie experiență privind prin lentila astrologiei la această axă.

Izvorul vieții

O femeie trecută de vârsta maturității dansează fluid lângă o apă curgătoare la lumina lunii pline.

E clar că acei ochi triști au văzut multe și mai ales acea inimă, a simțit mult din tot ce înseamnă lipsa securității emoționale și dorul de apartenență.

Cu toate astea acea femeie, e învăluită într-o aură mistică, ca și când ar fi descoperit un con al abundenței, o fântână dătătoare de viață ascunsă undeva într-un secret profund în dimensiunea emoției pur umane.

Cumva ea a găsit o putere ce pare aproape magică care-i animă viața într-o curgere fluidă dincolo de carcasa rigidă a insecurităților, a resemnării și a depresiei.

Ce putere mistică a descoperit acea femeie care îi oferă curajul de a sta goală, vulnerabilă, lipsită de bariere dar în același timp puternică tocmai pentru că nu mai simte că are ceva de protejat. Și astfel își modulează emoțiile desenând un dans fluid și un cântec de dor care alină rănile celor care o observă prin blândețea pe care o emană.

Totul începe la rădăcini, ai grija de ele și restul se va îngriji de la sine.

Prin sensibilitatea arhetipului Rac învățăm să acceptam fragilitatea condiției umane iar ulterior dezvoltarea virtuților de blândețe, hrănire și ocrotire.

Practic acest arhetip este prima antenă prin care intrăm în contact cu mediul emoțional care este cel familial, de cămin;

Mediul emoțional se presupune că ar fi unul hrănitor și fertil care susține stabilirea securității de sine, a acelui sentiment că lumea în care mă aflu este un loc sigur iar universul este unul prietenos în sânul unui sentiment profund de apartenență atât în cadrul familiei/căminului cât și în societate.

Ce se întâmplă atunci când mediul este însă unul ostil, sever, rigid care nu lasă loc oscilațiilor emoționale să se conțină și să se exprime?

Conștiința maternă este atribuită în astrologie lunației, luna fiind guvernatoarea zodiei Rac și descrie stările noastre de spirit, dispoziția și în ce fel intuitiv modulăm curenții emoționali. Se întâmplă uneori ca încă din uterul mamei care de altfel este și prima noastră casă, informațiile emoționale cu care intrăm în contact să fie mai degrabă distorsionate și opusul iubirii în funcție de experiențele pe care mama le trăia atât în relație cu tata și cât și felul în care cei doi au reacționat la vestea venirii pe lume a unui copil.

Rana de respingere și/sau abandon se poate instala de exemplu atunci aducerea pe lume a unui copil nu a fost un proiect dorit de ambii sau chiar și de unul dintre părinți sau când s-a dorit ca viitorul copil să fie de un sex diferit.

Tot o respingere ar putea fi resimțită și atunci când părinții își doresc un copil cu scopul de a umple un gol sau de a salva o relație.

În oricare dintre situații acel copil va fi tentat la nivel subconștient să joace niste roluri și să-și asume misiuni pe care le-au dobândit prin proiecții negând în același timp propriile impulsiuni emoționale instinctive.

Ridicăm granițe și ziduri înalte pentru a ne separa de a simți emoțiile, de a fi ok cu incertitudinea iar acele ziduri au chip de fețe zâmbitoare, serviabile, băiatul bun sau fata bună care se neagă pe sine de dragul a ceea ce este politicos, acceptat acasă și la nivel social. Învățăm să ne reprimăm emoțiile și să muncim mult și să îndurăm condiții severe, să hrănim pe alții până la epuizare pentru a simți că aparținem.

Faptul că acasă învățăm cum să fim în societate este redat și de axa caselor 4-10, axa apartenenței.

În casa a 4 a învățăm cum să ne simțim acasă, să ne hrănim și să hrănim atât căminul fizic cât și cel emoțional iar în casa a 10 descopăr determinarea și disciplina de a aparține într-un mod concret în cadrul societății prin aportul unic personal pe care îl aduc.

La punctul de mijloc în împletirea celor două se trăiește vocația, acea chemare intuitivă și firească de a-ți trăi menirea și care poate fi recunoscută prin aceea că implică un grad mic de efort direcționat care pălește în fața împlinirii care vine din sentimentul de a fi fost hrănit și de a fi hrănit la rându-ți.

Integrând principiul polarității nu poți avea un Rac echilibrat fără un Capricorn echilibrat și evident invers;

Exemplu:

Un Capricorn autoritar, dictator flămând de putere capabil să treacă peste cadavre pentru a urca pe scara socială se manifestă în urma absenței integrării laturii materne emoțional-hrănitoare a Racului.

De vreme ce dacă emoționalul este hrănit de conexiunea cu dulceața și blândețea mamei din Rac, Capricornul va fi acel lider care nu intenționa neapărat să fie lider pentru putere ci pentru capacitatea sa de a menține constant o puritate a ființei în timp ce își urmează menirea. Acea capacitate uimitoare a egalizării. În prezența unui astfel de lider nu te vei simți ierhic în nici un fel mai ales inferior.

În puritatea, competența și eficiența Capricornului care se naște, nu există ierarhii dar există sisteme mici autosuficiente care se recunosc între ele și funcționează generând și nu consumând energie.

Există viață după respingere

Învață că ceea ce vrei tu contează și e important.

Învață că nu e nevoie să joci un rol, să fii altcineva, conform mecanismelor bun/rău, corect/greșit dobândite.

Spune Nu atunci când simți că Da-ul te secătuiește și astfel vei învăța cum să te îngrijești de propriile nevoi ca mai apoi să ai grija de ceilalți la fel ca în cazul măștii de oxigen din avion.

Da, este în regulă și să te răzgândești după ce observi că Da ul s-a transformat în Nu. Și ce dacă asta implică un grad de respingere și totodată asumarea riscului de abandon? să respingi situații, oamenii care simți că te-ar consuma prea mult nu implică faptul că nu iubești ci doar că te iubești pe tine în primul rând.

Da, dacă pierzi un trib nu înseamnă decât că în curând te va găsi altul.

Vrei să faci un lucru și ți-e teamă? Fă-l în timp ce te temi.

Dacă simți că relația cu mama implică un curent emoțional copleșitor de tristețe și o dorință inconștientă de a-i ușura povara prin a-i trăi destinul, e în regulă să te detașezi și să tai cordonul ombilical iar asta nu înseamnă că trădezi clanul și nici că o iubești mai puțin pe mama.

E în regulă ca iubirea față de mama cât și relația cu ea să ia orice formă care implică hrănirea amândurora, în primul rând a ta.

E ok ca uneori să te ascunzi sub o carcasă de gheață, e ok ca inima ta să se închidă câteodată și nu să-i forțezi deschiderea ci să aștepți cu blândețe să crești suficienta siguranță în sistemul nervos cât să spargi carcasa ca mai apoi să construiești o alta mai mare și tot așa până când de la sine și natural vei află că nu mai e necesară o carcasă. E un proces prin care învățăm să ne simțim emoțiile treptat fără să ne copleșească.

Ideea este că nu putem renunța la limite decât mărind treptat sfera zone de confort până când ne vom simți în siguranță în mod susținut într-un mediu aparent incert și vor cădea de la sine pentru că-și vor fi îndeplinit scopul.

Vindecarea nu e un proces ce poate fi forțat dar se întâmplă natural dacă sunt create condiții optime:

Autosuficiența apoi pasul următor firesc, capacitatea și disponibilitatea de a-i hrăni pe alții.

Capra de mare

Una dintre imaginile reprezentative și preferata mea pentru zodia Capricorn este capra de mare: jumătate pește, jumătate capra de munte.

Desigur să ne imaginăm o asemenea creatură nu ar fi un peisaj tocmai plăcut din punct de vedere realist dar din punct de vedere simbolic ascunde multă profunzime.

Jumătatea de pește vorbește despre capacitatea de a înota în cele mai adânci oceane și de a fi purificat astfel emoțiile până la esența lor.

La un moment dat chiar și cele mai adânci oceane devin neîncăpătoare și jumătatea de capră ia naștere pentru a putea să urce pe cele mai înalte și inaccesibile culmi ca și răspuns evolutiv.

Știm despre calitățile capricorniene de reziliență, determinare, disciplină, eficiență, acestea fiind întradevar specifice caprei de munte, dar cum rămâne cu partea emoțională? Mai ales că semnul solstițiului de iarnă se opune celui de vară.

Capricornul are de învățat de la Rac cum să fie atent la propriile nevoi, să se odihneasca atunci cand e cazul, să se hrănească și astfel instinctiv să-și aleagă muntele pe care să-l urce. Altfel se va aventura pe fel de fel de culmi spectaculoase, promițătoare, aducătoare de succes pe care le cațără uneori cu prețul epuizării. Culmi care par goale, neînsoțite de împlinirea de a fi contribuit.

Racul are de învățat de la Capricorn să recunoască și dacă ele lipsesc, să implementeze acele granițe care nu îi aruncă sentimentul de siguranță în aer. Care fac posibile ca izvorul emoțional să își urmeze fluxul fără să fie în nici un fel restricționat și astfel e posibilă atât hrănirea proprie cât și a mediului.

Cum spuneam, în timp și cu angajament, granițele devin din ce în ce mai largi până își pierd sensul dar e important să recunoaștem limitările sistemului în care funcționăm pentru a le hibridiza și a le crește treptat gradul de eficiență.

De la berbec zodia care se află în cuadratură cu racul și capricornul, resursele care se transferă sunt de dezvoltare și însușire a curajului, spontaneitate, direcție și folosirea corectă a forței împreună cu negocierea, tactul, diplomația și încrederea de a lucra în echipă a balanței.

În loc de încheiere:

Atunci când m-am născut:

Jupiter era la 14° în Rac conjunct cu Chiron la 15° și în casa a 3 a, în opoziție cu Neptun 13° capricorn, Uranus 13° Capricorn, Saturn la 24° Capricorn și în casa a-9- a și Luna în Capricorn 6° Capricorn în casa a-8-a care începe la 24 săgetător.

” Vorbesc pentru acele inimi rănite care nu au avut niciodată o voce, care au tăcut prematur sau care au vorbit dar nu au fost auzite niciodată ”

Asta scriam acum ceva vreme în jurnal, înainte chiar să devin conștientă de lucrarea mea. Între timp am aflat că muzica mea are darul de a alina suferințe încă necunoscute și de a recupera un sentiment de siguranță demult uitat. Nu de puține ori cei care au venit în contact cu mine mi-au spus că îi inspir să se exprime autentic cu mai multă ușurință pentru că le transmit această încredere prin felul în care eu mă exprim.

Ce am observat dintotdeauna la mine este că sunt atrasă de sisteme de studiu iar pe măsură ce intru în ele încep să observ limitări și atunci sunt mereu îndreptată spre a gândi cu propriile idei, spre a găsi sensuri noi dincolo de ceea ce învăț. Nu întotdeauna este confortabil, mai ales că ideile noi nu sunt neapărat acceptate imediat și aici intervine încrederea pe care eu o am în ceea ce comunic.

Motivul pentru care consider că Racul este exaltarea lui Jupiter este tocmai sentimentul de încredere pe care gigantul îl oferă dar și capacitatea de da un sens emoțiilor și simbolurilor care provin din subconștient. Totuși Jupiter, denumit marele benefic, mărește ceea ce găsește și mult timp mi-a fost teama la propriu și de umbra mea, mă simțeam anihilată, nu vorbeam ceea ce gândeam, nu exprimam ce simțeam pentru ca nu cumva să creez valuri și conflicte.

Închei cu o poezie a cărui autor nu îl cunosc dar care îmi place foarte mult.

Dacă Saturn ar avea o voce ar spune așa:

Saturn principae

Dacă ai renunțat la un vis din cauza mea, nu era un vis cu care să începi

Vreau de la tine doar ca aspirațiile să îți devină realitate.

Vreau să vezi fizic ceea ce ai realizat cu adevărat.

Vreau să stai deasupra lumii, împreună cu mine.

Dacă-mi spui ”nu pot face asta ” pentru că așa ți-am spus eu,

atunci nu mă asculți cu atenție

Nu am spus că nu ai putea să o faci

Am spus că vreau să o faci cu demnitatea și excelența pe care știu că le ai

Am spus că vreau să o faci așa cum amândoi am planificat,

Atunci când erai o stea

Și știai că poți face orice.

Autor: Claudia Bacuta, cursant program formare profesionala cu specializarea astrolog, promotia 1/ 2023

Ti-a placut articolul? Lasa un mesaj in sectiunea de comentarii de mai jos.